Pesti autohtoni - Generalitati

Caras     Raspindit in toate baltile din tara, in Delata Dunarii si lacurile de acumulare, carasul este cel mai popular si indragit peste de la noi. Reproducerea carasului are loc in perioada primaverii, aprilie-iunie. Carasul este un peste de talie medie ajungind pina la 3.5 kg. Dimensiunea minima acceptata pentru exemplarele retinute de pescari este de 15 cm. Modul de hranire este similar cu cel al crapului, hranindu-se atit cu vegetale cit si cu larve, insecte. Nada preferata a carasului este pe baza de cereale macinate in amestec cu arome iar ca momeli mentionam viermusii de carne, rimele, miez de piine, mamaliga etc. Momelile combinate (carcalete din viermusi si mamaliga, rima si mamaliga etc) se para ca sunt cele mai potrivite pentru caras. De regula carasul prefera zonele nisipoase hranindu-se pe fundul apei.

Crap      In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite riuri cu ape domoale si este unul dintre trofeele cele mai rivnite de pescarii sportivi. In prezent exista mai multe rase de crap (Romanesc, Salonta, Novac ...) care au un comportament relativ asemanator si ca atare le vom discuta la modul global. Crapul este un peste de talie mare, exemplarele mari depasind 35 kg. Temperatura optima de hranire a crapului este de 19 C fapt pentru care primavara si toamna sunt anotimpurile cele mai spectaculoase la pescuitul crapului. Reproducerea are loc in aprilie-mai. Este un peste care se hraneste atit cu vegetale cit si cu viermi, insecte. Nada preferata de crap este pe baza de cereale si arome (anasonul da rezultate bune) iar ca momeli sunt des folosite porumbul conservat, fiert sau crud (de lapte) precum si griul fiert, mamaliga, cocolosul (piine preparata cu diverse ingrediente), boilies, rime, coropisnite, viermusi. Crapul maninca pe fundul apei preferind zonele cu gropi, miloase. La pescuitul sportiv este permisa retinerea exemplarelor cu lungime de peste 30 cm.

Somn       Datorita valorii economice ridicate, somnul este unul dintre cei mai rivniti pesti din tara noastra. Foarte raspindit in Delata Dunarii, Dunare dar si in balti, iazuri si lacuri de acumulare, somnul atinge dimensiuni impresionante fiind raportate cazuri de exemplare de peste 200 kg. In zona capitalei au fost prinse exemplare de 45-65 kg mentionind aici baltile Fundeni-Frunzanesti in care traiesc si exemplare de peste 100 kg. Reproducerea somnului are loc in perioada aprilie- mai; de retinut ca icrele somnului nu sunt comestibile. Dimensiunea minima acceptata pentru exemplarele retinute de pescari este de 50 cm. Somnul este un peste carnivor, fiind denumit si sanitarul baltilor datorita predilectiei sale pentru vietatile moarte si aflate in putrefactie. Somnul vineaza pesti, pasari, broaste si animale mici. Pentru pescuit, nada preferata este carnea alterata sau in singe, ficatul de pasare sau animale, acestea putind constitui in acelasi timp si momeala. Somnul mai poat fi pescuit si la rima groasa (serpeasca), la buchet de viermusi cu mamaliga (exemplarele de circa 1-3 kg.). Zonele preferate sunt cele cu vegetatie abundenta si teren accidentat, stufarisuri acestia plecind la vinatoare in cursul noptii (orele 19-5). Au fost semnalate capturi de somn de 12 kg (batla Fundeni - Frunzanesti) si la ore de zi respectiv 12-14. Rezultate deosebite se obtin daca se produc zgomote in zona momelii cu frecventa sunetelor de 50-150 Hz (sunete joase) obtinute cu ajutorul cloncului (unealta prevazuta cu o cavitate ce se loveste de luciul apei provocind un sunet asemanator dopului scos de o sticla de sampanie). Mai nou, cloncul electronic are mare succes la pescuitul somnului cu lanseta.

Stiuca      Este unul dintre cei mai spectaculosi pesti care traiesc in tara noastra, reprezentind trofeul cel mai rivnit de catre pescarii sportivi. Foarte raspindita in Delata Dunarii, in apele de ses, lacuri de acumulare, stiuca poate atinge peste 1 m lungime si 25 kg greutate, fiind semnalate cazuri de exemplare mult mai mari (neomologate insa). Dimensiunea minima a exemplarelor retinute este de 50 cm. In denumirea populara mai poarta numele de catea, ciuca, mirlita etc., in functie si de marimea acesteia. Stiuca este un peste extrem de hraparet inghitind aproape orice-i iese in cale. Este des intilnita in zonele cu ape linistite, limpezi, cu fund curat in care abunda pestii mici. Locul preferat in care vineaza este la apa mica, aproape de mal, printre tufisuri. Sezonul favorit al pescuitului la stiuca este primavara, februarie-martie, respectiv toamna de la sfirsitul lui septembrie pina la inghetul apei, cu precadere in zilele innorate. Temperatura optima a apei, preferata de stiuca, este de 17 C. Stiuca poate fi pescuita bine la undita dar rezultatele cele mai spectaculoase se obtin la pescuitul la naluci, twistere utilizind cirlige nr. 1-3 sau triple nr. 3-6. Momeala naturala da rezultate bune, utilizindu-se in acest sens pestisorii vii fixati atent in montura insa de cele mai multe ori se folosesc, cu succes, momelile artificiale (linguri, voblere, twistere etc). Dupa ce a fost intepata stiuca sta citeva clipe nemiscata dupa care trage puternic. Momentul inteparii si reactia imediata a pescarului sunt esentiale pentru prinderea pestelui. Nu uitati sa folositi cascatorul sau un lemn adecvat cind scoateti cirligul din gura stiucii deoarece aceasta musca deseori cu putere.
           Carnea de stiuca este deosebit de gustoasa ceea ce ii confera stiucii o valoare economica ridicata. De asemenea icrele sunt foarte apreciate. In ultimul timp stiuca a fost pescuita intensiv fiind din ce in ce mai rara in baltile de ses.

Salau      In tara noastra salaul traieste in mod natural in Dunare, in baltile si afluentii ei cit si in lacuri interioare din zona litoralului. Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. In urma unui experiment de populare cu salau, prin anii '80, balta Fundeni - Frunzanesti era renumita prin capturile de salau prinse de pescarii sportivi insa, dupa citiva ani de la ultima populare specia a disparut complet. Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie. Pescuitul salaului se poate face cu undita cu fir subtire (0.2-0.3 mm ) sau cu lanseta iar struna va fi din fir de nylon sau din materiale compozite, rezistente, ca si in cazul stiucilor. Momeala cea mai folosita este pestisorul viu si se agata in ac de buza cu virful iesit prin nara astfel incit acesta sa ramina in viata cit mai mult timp. Cirligul va avea nr. 6-8 fiind recomandat un plumb usor (max. 15 g). Pluta va fi lunga (peste 15 cm), confectionata din pene de gisca sau din alte materiale moderne. Salaul musca hotarit, inteparea trebuind sa fie prelungita si ferma. Nu trebuie sa ne grabim la intepare deoarece salaul este lacom si insista mult asupra momelii. La muscare pluta coboara usor pina dispare complet spre adincurile apei. Cind nu se mai vede nimic, dupa un timp, intepam energic. Pe cit posibil vom incerca sa mentinem pestele la suprafata altfel acesta se poate ascunde dupa obstacolele situate pe fundul apei. Sezonul salaului incepe din august si tine pina la inceputul iernii. Orele favorite sunt cele dupa rasaritul soarelui si spre amurg. Salaul se poate pescui si la naluci dar rezultatele sunt in general mai slabe decit la pestisor viu.

Clean      Cleanul este mult apreciat de pescarii din tara noastra, deoarece vioiciunea acestui peste face ca pescuitul lui sa fie foarte atragator. Desi este un peste tipic de ape colinare, cu fundul tare, limpezi si cu un curs mai vioi, totusi el se intilneste in toate apele curgatoare, incepind cu cel de munte si terminind cu cele care se varsa in Dunare. Cleanul este un peste foarte frumos, are corpul alungit, acoperit cu solzi albi, tiviti pe margine cu o dunga de punctisoare negriocioase. Spetele pestelui este gros, putin arcuit. Capul cleanului este mare, cu gura situata la virful botului. Coloratia lui este frumoasa: are corpul alb - argintiu, cu reflexe metalice, iar spatele masliniu – verzui. In apele noastre, cleanul creste relativ repede: de la eclozarea din icre (mai - iunie) si pina toamna a-junge la 6 - 10 cm. Lungimea medie variaza intre 30 si 50 cm, iar greutatea intre 0,3 - 0,8 kg, dar deseori pes-carii prind exemplare de 50 - 60 cm si cu o greutate de 2 - 2,5 kg. S-au semnalat mai rar si exempalre de 4 kg. Ritmul intens al cresterii cleanului se explica prin faptul ca acest peste este omnivor. In primele saptamini, cleanul se hraneste cu plante si animale mici de apa, de exemplu, seminte si particule de plante acvatice, in-secte mici de apa si larve. Pe masura ce creste, cleanul isi imbogateste lista de bucate, consumind orice hrana, incepind cu insectele ce zboara deasupra apei (dupa care el sare afara din apa) si terminind cu icrele si puii al-tor pesti. Ii plac mormolocii de broasca, viermii si rimele, soarecii, ciresele, dudele, prunele si alte fructe cazute in apa etc. Este un peste foarte lacom. Puii de clean inoata in cirduri, in schimb cei "batrini" duc o viata singuratica in locurile mai adinci ale riurilor, sub radacinile copacilor, in cotloanele de sub mal, linga lucrarile hidrotehnice aflate in apa, linga stavilare etc. Vara stau prin locurile mai putin adinci, iar iarna se adapostesc in gropile sapate de apa la adincimi mai mari. Cleanul este un peste foarte atent si banuitor. De aceea trebuie sa ne apropiem cu mare bagare de seama de locul de pescuit, folosind pentru camuflarea noastra vegetatia de pe malul apei. Nici umbra sa nu ne cada pe apa, deoarece cleanul "are pe fiecare solz cite un ochi".

 Mreana         Mreana este un peste teleostem din membru al familiei Cyprinidae. Traieste in apele curgatoa-re, fiind raspandit in Dunare si afluentii sai, raurile colinare si de ses, pana in zona lipanului. Prefera apele repezi si reci, cu valtori si bulboane adanci, cu fund nisipos sau prundis.
Mreana are copul fusiform, capul ascutit, gura subterminate cu buze groase si patru mustati. Culoarea spatelui este predominant verde, iar pe lateral este mai deschisa la culoare avand pete mici negre. Solzii sunt maruti, inotatoare-le pectorale ventrale si anale sunt puternice si au coloarea portocalie sau rosu. Obisnuit are 25 - 60 cm cu o greu-tate de 0,4 -1,5 kg, ajungand usor la 3-5 kg. In Dunare s-au prins si exemplare de 9-10 kg. Primavara, in lunile a-prilie-mai migreaza pentru depunerea icrelor, urcand in zona lipanului. Perioadele de hranire ale mrenei sunt: mar-tie - aprilie, inainte de boiste si septembrie - octombrie. Prefera apele usor tulburi decat cele limpezi, ea fiind speri-oasa. Se hraneste mai mult noaptea, cu insecte, virmi, moluste, larve.

          Locurile in care o vom cauta sunt: marginile suvoiului, dupa diferite obstacole din apa (copaci, stanci, insulite), golfurile din marginea vadului si in curentul puternic al apelor.

 Scobar     Scobarul este un peste tipic pentru apele colinare. El se hraneste cu specii de alge - verzi ce cresc pe bolova-nii din apa (perifiton). Desi este dispretuit de unii pescari sportivi - in special de sotiile acestora - totusi scoba-rul ne ofera multe clipe placute pe malul apelor din regiunile deluroase. Unii spun ca scobarul nu este prea gustos. Nu este adevarat! Carnea scobarului este buna daca stii cum sa o prepari. Fiert in ulei - a la sardine - scobarul este un peste cautat. In anumite portiuni ale unor riuri colinare, de exemplu, pe Mures, intre Galautas si Reghin, pe Olt, intre Tusnad si Malnas sau intre Rimnicul Vilcea si Slatina, in Somesul Mic si cel Mare, in Sieu si Crisul Negru scobarul for-meaza 85 - 95 % din populatia piscicola a acestor zone. Scobarul are corpul zvelt, asemanator cu cel al cleanului. Se recunoaste usor dupa botul sau proeminent si trunchiat la capat asemenea unui nas. Gura scobarului este inferioara si dreapta. Buzele lui sint carnoase, cea de jos fiind ascutita si mai tare. Cu ajutorul lor rade pojghita verde, alunecoasa de pe bolovanii din ape, unde lasa urme. Daca il despicam, se observa ca pielea care captuseste burta pestelui este neagra. Traieste numai in ape curgatoare, stind indeosebi in locurile cu fundul pietros, unde se tine in cirduri. Reproducerea in apele noastre are loc intre 20 si 30 aprilie, cind se aduna in cirduri si mai numeroase, fiind atit de "bland", incit se poate prinde cu mina. Acest peste creste destul de repede si este foarte prolific. Lungimea lui obisnuita variaza intre 25 si 35 cm, iar gretatea medie intre 300 si 500 g. In zonele amintite mai sus, exemplarele mari ajung pina la 35 - 40 cm.

  

 Avat       Avatul traieste singuratic in apele cu curent puternic, in ape curgatoare si statatoare, urcand pana in regiunea dealurilor. Avatul prefera fundurile pietroase. Cat este mic, avatul se hraneste cu zooplancton, iar ca adult cu obleti, cleani, porcusori, scoici si melci de apa, pe care-i ataca prin lovituri de coada, ametindu-i, apoi ii înghite. Se reproduce in lunile martie-aprilie, imediat dupa dezghetul apelor, cand femelele depun icrele pe funduri pietroase si nisipoase, la curent repede. Primavara trece din Dunare in balti, de unde fuge cand apele incep sa scada. In tara noastra este raspandit in Dunare, in baltile acesteia, in lacurile litorale Mangalia, Siutghiol, in fata deltei, in Prut, Siret, Olt, Timis, Bega, Mures, Cris, Somes.  Are lungimea medie de aproximativ 42 de cm si cantareste in medie aproximativ 800 de g, rar fiind intalnite exemplare de 60-80 de cm care sa cantareasca 10-12 kg. Inaltimea maxima a corpului se cuprinde de 4 ori in lungimea corpului . Are gura mare si lunga. Avat-ul are mandibula ce intrece maxila. Coloratia, in general este cenusie-albastruie-argintie. In timpul reproducerii, masculii au granulatii albe pe cap si corp. Avatul este cel mai rapace dintre ciprinide.

Biban    Bibanul este una din speciile cele mai raspandite din tara noastra fiind intalnit in ape limpezi si lin curgatoare. Mediul sau preferat il constituie baltile si lacurile dar poate fi intalnit incepand din zona raurilor de deal si pana la Dunare. Este un peste usor de recunoscut datorita aspectului si coloritului sau aparte: trup oval, cu regiunea anterioara inalta, spate arcuit, prevazut cu doua inotatoare apropiate, cea din fata fiind mai mare si tepoasa. Gura este mare, cu dinti mici si desi. Coloritul este verde-cenusiu cu reflexe aramii iar burta cenusiu-alburie cu tente de galben. Pe spate bibanul are 5-9 dungi verticale, inchise la culoare iar inatatoarele abdominale sunt rosii. Dimensiunea medie la maturitate este de 30 cm, cu greutatea de 200 - 500 grame, ajungand in mod exceptional la 60 cm si 5 kg greutate. Bibanul este un peste lacom si se hraneste aproape numai cu hrana vie: pestisori, vietati mici, larve, insecte, melci. Este un peste sedentar. Depunerea icrelor are loc in perioada martie-mai cand umbla asiduu dupa hrana. Locurile preferate de panda sunt cotloanele de langa mal, radacinile din apa. De obicei pornesc la atac ziua, in carduri - intre ape (1-1.5 m adancime). Bibanii traiesc in grupuri ierarhizate, avand in frunte 1-2 conducatori care prefera apele mai adanci, fapt ce genereaza un comportament concurential foarte special. Bibanii inoata foarte repede si urmaresc prada pana la completa ei epuizare. Pe canicula nu este activ preferand apa mai rece, fapt ce face ca bibanul sa fie unul din pestii cei mai activi iarna.

          Pescuitul bibanului cu undita este foarte spectaculos. Se poate folosi o varga usoara si lunga, cu fir de 0.18-0.2 mm, cu carlig nr. 3-8 (8 pentru momeli mici, rame). Se recomanda ca momeala sa fie activa (rama vie agitata, pestisor viu) sau agitata de pescar, bibanul fiind receptiv la tot ce tremura. De retinut ca atunci cand prindem mai multi bibani si "toana" se opreste brusc, nu trebuie sa renuntam ci sa avem rabdare deoarece cardurile de bibani revin mereu in acelasi loc.

          Pescuitul cu naluci este foarte atragator aducand pescarilor cele mai mari capturi. Lingura va fi armata cu un carlig triplu; s-a dovedit ca nu este necesar sa impodobim carligul cu ciucurei si alte accesorii. Naluca va fi agitata prin miscari ascensionale si apoi scufundari. Trebuie dovedita prudenta la scoaterea bibanului din apa deoarece inotatoarea dorsala deseori ne poate rani. Lupta bibanului este de regula relativ scurta.

          Bibanul este un peste valoros, cu carne dulce si este foarte mult consumat sub forma de "saramura", fript pe o tabla si apoi pus in apa sarata. Datorita acestor calitati, braconajul a condus uneori la depopularea masiva a bibanului in numeroase lacuri si balti de ses.

Pastrav   Pastravul face parte din familia salmonizilor. Patravul are o mare varietate de culori rareori fiind intalnite doua exemplare identice. Unii sunt mai deschisi la culoare, verde-albastru pe spinare, argintii pe flancuri, altii sunt cafenii pe spate, aurii pe flancuri si albi pe burta. Cuoarea este influentata de mediul inconjurator. In toate cazurile sunt prezente punctele rosii sau negre din zona flancurilor si spate. Pastravul comun este cel mai raspandit la noi in tara. Ca varietati de pastrav mai mentionam "fantanelul" (Salvelinus fontinalis) - peste frumos colorat, "pastravul curcubeu" (Salmo gairdneri irideus)-cu puncte negre in loc de rosii. Pastravul poate atinge la maturitate o greutate de pana la 6 kg si 70 cm lungime. Marimea legala de pescuit este de peste 20 cm, fiind socotit bun pastravul de cca. 1/2 kg si foarte bun cel de cca. 1 kg.
          Pastravul traieste in ape de munti, reci si limpezi, bine oxigenate, cu fund pietros, in special din zona izvoarelor. Temperatura optima a apei este de 10-12 C pentru fantanel si de 14-19 pentru curcubeu. De la 19 C apa devine slab oxigenata si pestele nu mai mananca. La noi in tara il intalnim in unele lacuri montane: Bucura, Gemena, Zanoaga (Retezat), in lacul Galcescu, la obarsia Lotrului si in Lacul Rosu (Gurgiu), acumularile Izvorul Muntelui, Tarnita, Valea Draganului. Locurile preferate de pastrav pentru odihna si panda sunt cotloanele din maluri, golurile dintre stanci si pietre, la radacinile copacilor. Perioada de hranire incepe dupa rasaritul soarelui pana cand se lasa caldura, moment in care patravul se retrage. In zilele noroase acesta poate vana toata ziua. Hrana pastravului este constituita din larve, fluturi, musculite, crustaceii, pestisorii. Nici proprii sai pui nu sunt crutati. Perioada de reproducere este octombrie - ianuarie.

          Pescuitul pastravului se face cu undita. Cea mai eficienta metoda de pescuit este cu rama de nisip, de pamant de telina. Metoda nu este acceptata in pescuitul sportiv. Cel mai usor se pescuieste cu rama in apa tulbure deoarece pescarul nu este vazut de peste. Aceasta metoda este pe cat posibil de evitat, fiind socotita de pescari nesportiva. Vom intrebuinta vergi fine, nervoase si usoare. Daca pescuim la "pipait" atunci este bine sa alegem o varga mai lunga si o mulineta adecvata. Pescuitul cu musca artificiala in ape limpezi este foarte raspandit in randul pescarilor, pescuit socotit ca o adevarata arta. In acest caz trebuie sa retinem ca musculitele trebuie sa joace permanent. Pastravul este un peste greu de prins si adeseori il gasim unde nu ne asteptam. Din acest motiv trebuie sa mergem si sa cercetam mai multe locuri preferand deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofa apelor turbulente. De ce ? El sta la panda si apa ii aduce mancarea. Alegerea mustei artificiale este cea mai anevoioasa. Intotdeauna trebuie sa analizam mediul si sa alegem ceva ce se potriveste locului ales de pescuit.

          In functie de marimea pastravilor putem folosi si linguritele- musca si nalucile. La pescuitul pastravilor mari deseori se utilizeaza ca momeala pestisori vii. Metoda nu numai ca este admisa dar este chiar rcomandata deoarece pastravii mari sunt adevarati canibali, mancandu-i pe cei mici.

          Pastravul este un peste foarte apreciat, avand o carne gustoasa. Din acest motiv, din pacate, braconierii nu-i iarta spre nesansa generatiilor viitoare de pescari care nu vor mai avea sansa de a se bucura de acest gen de pescuit, socotit a fi cel mai rafinat.