Momeli; Retete nade

          Nadele si momelile au un rol foarte important in reusita unei partide de pescuit. De aceea inainte de a programa o iesire la o partida de pescuit trebuie sa va alegeti cu grija nada si momeala ce urmeaza sa o folositi. Nadele trebuiesc alese in functie de cativa factori printre care se numara: anotimpul: vara , toamna ..., temperatura apei, tipul de peste, durata perioadei de pescuit. In plus trebuie sa aveti in vedere ca o reteta de nada cu bune rezultate pe o anumita balta este posibil sa nu aibe acelasi efect pe o alta balta deoarece componentele incluse in nada vor reactiona diferit in ape diferite. Acest lucru este datorat compozitiei apei (dulce, sarata, curenti, masa moleculara etc). Un alt aspect de luat in seama in alegerea nadei este locul unde mergeti : lac natural, apa curgatoare, balta privata.

 Mamaliga pentru carlig (Scobar)

Ingreiente:
faina malai	500 g
faina alba	250 g
chimen	100 g
Mod de preparare:
- se amesteca faina alba cu cea de malai se adauga apa calduta pina se leaga - se fac bile de marimea unei nuci si se pun la fiert in ceai de chimen cam 2 minute - se storc bilele si apoi se dau prin masina de tocat se framinta apoi bulgarele de mamaliga care lovit de masa trebuie sa sara un pic - in compozitia initiala se poate pune putina sare vanilie sau alti atractanti Mamaliga cu gem (Caras, Crap) Ingrediente: malai 1000 g faina de grau 300 g gem de capsuni 300 g apa 1000 ml Mod de preparare: - se pune gemul la fiert in apa; cand apa clocoteste se adauga treptat malaiul amestecat cu faina si se se amesteca in continu pana se ingroase mamaliga. Cand s-a fiert bine se scoate pe un fund de purtelan si se preseaza cu o farfurie cu greutate deasupra. Mamaliga si secretele prepararii Reteta 1

            Se ia o masura de faina si doua de malai. Se pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a fiert, se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si 5 picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate fi folosita cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se introduce mamaliga intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si se face o minge strinsa bine cu materialul respectiv. Este bine apoi sa o latim prin presare. Se fierbe apoi pina cind aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate din material. Aceasta poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa dorinta.

Reteta 2

               Se pune un vas cu 2 litri de apa la fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate. Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana a doua zi. Adoua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura).

Reteta 3

               Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist, simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala, condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi.

Râma
       cea mai uzuala momeala

           Rama este o momeala cu multe avantaje, cu rezultate bune si, nu in ultimul rand, usor de procurat. Poate ca multi dintre voi veti spune ca nu se poate scrie nimic nou despre rama (care ramane momeala copiilor la pescuit) dar sper ca totodata multi dintre voi veti gasi informatii utile, sau cel putin noi, in acest articol. Dupa cateva ploi zdravane de primavara si de vara apar uriasele rame prin gradina (chiar si in jurul blocului), o momeala pe langa care nu merita sa trecem neatenti deoarece apele crescute de dupa aceste ploi spala cu sutele dintre acestea ajungand o hrana ideala pentru pesti si in primul rand pentru pestii mari. Probabil ca ati observat ca in apele tulburi viermisorii devin catusi de putin interesanti iar ramele dau randament mult mai mare.

          Ramele pot fi separate in trei categorii, rame negre de namol ( despre care vom vorbi prea putin in acest articol fiind destul de greu de procurat), clasicele rame de pamant, respectiv sprintenele rame de gunoi.

          Ramele de pamant au, in medie, o lungime cuprinsa intre 6 si 10 cm, le putem procura din gradini orele ideale pentru culegerea lor fiind orele de seara, cand, cu ajutorul unei lanterne, putem procura multe rame intr-un timp scurt. Atentie insa la puterea lanternei, deoarece ramele pot dispare surprinzator de repede din raza unei lanterne puternice. Pamantul din care ati scos rama este si materialul bun pentru a le depozita, dar parerea mea este ca in acest pamant se pastreaza greu, dupa cateva zile poate deveni mucos, formand bulgari. Putem scapa de stratul de mucus de pe suprafata ramelor daca le depozitam in iarba umeda, combinata cu muschi de pamant proaspat, stropind aceasta combinatie, la 2-3 zile, de preferinta, cu apa de ploaie.

          Daca vrem sa le depozitam pe termen mai lung, trebuie sa le si hranim, iar hrana preferata, celuloza, o obtinem foarte usor rupand in bucatele un cofraj de oua, bucatile le pastram cateva ore in apa statuta apoi le punem in cutia cu rame. Ramele tinute in iarba si muschi vor avea o piele curata si mult mai rezistenta decat cele tinute in pamant. Ramele de gunoi sunt ceva mai greu de obtinut si se comporta cu totul diferit fata de ramele de pamant. Sanse bune sa le gasim avem daca trecem prin vreun sat, in drum spre locul de pescuit, unde cu siguranta il putem ruga pe un localnic sa ne lase 10 minute la balegarul din spatele curtii, unde vom cauta bineinteles in balegarul mai vechi, nu in cel proaspat 

          Exista doua specii diferite de rame de gunoi, unele cresc la pana la dimensiuni de 10 - 13 cm, sunt rosii, au dungi galbene pe pielea mult mai sensibila decat cea a ramei de pamant. Cand le intepam, elibereaza o zeama galbena, cu un miros neplacut, dar neplacut numai pentru noi, pentru ca este o adevarata delicatesa pentru pesti. Poate ca e momentul sa vorbesc si despre nadirea cu rame, nu va speriati nu e nevoie de cantitati industriale, pentru o nadire eficienta. Va recomand o nada simpla, fara arome puternice de fructe (PROFI MIX special caras) adaugati 50% pamant (atentie sa nu fie foarte nisipos) si cantitatea de 30 - 40 de rame. Amestecul de nada si pamant (500 - 500g) il vom pune intr-un vas, apoi vom taia bucatele de 1 - 2 cm de rame de-asupra vasului fiindca avem nevoie de fiecare bucatica. Exista foarfeci speciale, cu 3 lame paralele, cu care aceasta activitate devine mult mai rapida. Aroma cu care mai putem imbogati acest amestec irezistibil este cea de scoica ( incercati aromele lichide Profi), dar atentie la cantitate, cateva picaturi fiind suficiente.

          Revenind la pastrarea ramelor pe un timp mai lung trebuie sa amintim ca nivelul de umezeala este cel mai important lucru in cutia sau lada cu rame. Este indicat sa folosim un pulverizator pentru stropirea compostului si ideala apa este apa de ploaie, bineinteles daca ne sta la dispozitie, dar apa "grea" de la robinet ne poate creea probleme in "crescatoria" improvizata. O putem numi crescatorie pentru ca o lada populata cu rame inca din luna aprilie, acordandu-le ingrijirea si hrana necesara, ne va asigura cantitatile necesare pentru tot sezonul, recoltarea putand incepe in lunile iulie - august.Metodele prin care se pune rama in carlig difera la fiecare metoda de pescuit. Carigele uriase 6/0 - 1/0, echipate cu un buchet cu rame, eventual combinatie de rame cu lipitori, sunt ideale pentru un pescuit la somn sau la somotei. Vom folosi mai multe rame de pamant, (eventual rame de gunoi si rame de pamant in cazuri exceptionale ) pentru crap, mreana, clean, in general pentru speciile cu gura mai mare, cu carlige nr. 2 - 6.

          Pentru a creste pofta de mancare a carasului si a platicii, la locul nadit, cu nada mai sus descrisa, folosim carlige de 6 - 12 pe care putem pune si o boaba de porumb sau chiar si viermusi. Un truc foarte eficient la aceasta metoda, este ciupirea unei bucati de 2 mm din coada ramei puse in carlig obtinand o miscare violenta in carlig si totodata lichidul care se va elibera astfel va avea un efect foarte bun, carligul nostru fiind gasit cu siguranta. Carligele folosite pentru rame sunt cele cu tija mai lunga, fara cioc de papagal in forme mai putin rotunjite (de exemplu Erson 4454). Nu este recomandat sa intepam rama in prea multe locuri pentru ca in loc de a obtine o eliberare mare de atractanti, vom avea o bucata de carne nemiscata in carlig, prea putin atragatoare iar dupa cateva lanseuri, absolut ineficienta.